Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru onomatomanie

ONOMATOMAN├ŹE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesiv─â ├«n memorie a unui cuv├ónt, a unui nume, a unei cifre etc. ÔÇô Din fr. onomatomanie.
ONOMATOMAN├ŹE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesiv─â ├«n memorie a unui cuv├ónt, a unui nume, a unei cifre etc. ÔÇô Din fr. onomatomanie.
onomatoman├şe s. f., art. onomatoman├şa, g.-d. art. onomatoman├şei; pl. onomatoman├şi
ONOMATOMAN├ŹE s.f. Obsesie a unui cuv├ónt, a unui nume, a unei cifre etc. [Gen. -iei. / < fr. onomatomanie, cf. gr. onoma ÔÇô nume, mania ÔÇô nebunie].
ONOMATOMAN├ŹE s. f. repetare obsesiv─â a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie)
ONOMATO- ÔÇ×cuv├«nt, numeÔÇŁ. ÔŚŐ gr. onoma, atos ÔÇ×nume, denumireÔÇŁ > fr. onomato-, germ. id., it. id. > rom. onomato-. Ôľí ~logie (v. -logie1), s. f., totalitate a numelor proprii dintr-o limb─â; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare obsesiv─â pentru cuvinte ╚Öi nume proprii; ~pee (v. -pee), s. f., cuv├«nt care, prin elementele lui sonore, imit─â anumite sunete ╚Öi zgomote.

Onomatomanie dex online | sinonim

Onomatomanie definitie

Intrare: onomatomanie
onomatomanie substantiv feminin