Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ondulatoriu

ONDULAT├ôRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propag─â ├«n form─â de unde sau de valuri, referitor la unde. ÔÇô Din it. ondulatorio.
ONDULAT├ôRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propag─â ├«n form─â de unde sau de valuri, referitor la unde. ÔÇô Din it. ondulatorio.
ONDULATÓRIU, -ÓRIE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau valuri. Mișcare ondulatorie.
ondulatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. ondulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ondulatórii
ondulatóriu (fiz.) adj. m. [-riu pron. -riu], f. ondulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ondulatórii
ONDULATÓRIU adj. v. unduios.
ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio].
ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio)
ONDULATÓRIU ~e (~i) v. ONDULATOR II. /<it. ondulatorio, fr. ondulatoire
ONDULATORIU adj. ondulat, unduios, unduitor, (├«nv.) ondulos. (Suprafa╚Ť─â ~.)
ONDULAT├ôRIU, -IE (< fr., it.) adj. Referitor la unde (ex. teoria o. a luminii), care se propag─â sub form─â de unde. ÔŚŐ Mecanic─â o. = teorie fizic─â emis─â de L. Broglie, ├«n 1924, av├ónd un rol important ├«n fizica nuclear─â ╚Öi astrofizic─â. V. ╚Öi teoria cuantic─â.

Ondulatoriu dex online | sinonim

Ondulatoriu definitie

Intrare: ondulatoriu
ondulatoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu