ondulatoriu definitie

11 definiții pentru ondulatoriu

ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.
ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.
ONDULATÓRIU, -ÓRIE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau valuri. Mișcare ondulatorie.
ondulatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. ondulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ondulatórii
ondulatóriu (fiz.) adj. m. [-riu pron. -riu], f. ondulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ondulatórii
ONDULATÓRIU adj. v. unduios.
ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio].
ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio)
ONDULATÓRIU ~e (~i) v. ONDULATOR II. /<it. ondulatorio, fr. ondulatoire
ONDULATORIU adj. ondulat, unduios, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafață ~.)
ONDULATÓRIU, -IE (< fr., it.) adj. Referitor la unde (ex. teoria o. a luminii), care se propagă sub formă de unde. ◊ Mecanică o. = teorie fizică emisă de L. Broglie, în 1924, având un rol important în fizica nucleară și astrofizică. V. și teoria cuantică.

ondulatoriu dex

Intrare: ondulatoriu
ondulatoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu