ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.

ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.

ONDULATÓRIU, -ÓRIE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau valuri. Mișcare ondulatorie.

ondulatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. ondulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ondulatórii

ondulatóriu (fiz.) adj. m. [-riu pron. -riu], f. ondulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ondulatórii

ONDULATÓRIU adj. v. unduios.

ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio].

ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio)

ONDULATÓRIU ~e (~i) v. ONDULATOR II. /<it. ondulatorio, fr. ondulatoire

ONDULATORIU adj. ondulat, unduios, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafață ~.)

ONDULATÓRIU, -IE (< fr., it.) adj. Referitor la unde (ex. teoria o. a luminii), care se propagă sub formă de unde. ◊ Mecanică o. = teorie fizică emisă de L. Broglie, în 1924, având un rol important în fizica nucleară și astrofizică. V. și teoria cuantică.