Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ondula

ONDUL├ü, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mi╚Öcare ondulatorie, a se leg─âna ca undele apei; a se undui. ÔÖŽ A prezenta un contur sinuos; a ╚Öerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table form─â de valuri, de ondula╚Ťii. 3. Tranz. A face c├órlion╚Ťi; a bucla, a ├«ncre╚Ťi p─ârul. ÔŚŐ Refl. S-a ondulat singur─â. [Var.: (pop.) undul├í vb. I] ÔÇô Din fr. onduler.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
ONDUL├ü, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mi╚Öcare ondulatorie, a se leg─âna ca undele apei; a se undui. ÔÖŽ A prezenta un contur sinuos; a ╚Öerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table form─â de valuri, de ondula╚Ťii. 3. Tranz. A face c├órlion╚Ťi; a bucla, a ├«ncre╚Ťi p─ârul. ÔŚŐ Refl. S-a ondulat singur─â. [Var.: (pop.) undul├í vb. I] ÔÇô Din fr. onduler.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
ONDUL├ü, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mi╚Öca, a se leg─âna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire sub╚Ťiri de r─âd─âcini, bunicul a intrat cu cr├«snicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flac─âre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ÔŚŐ Fig. Frumuse╚Ťea ei de miaz─âzi, ondul├«nd ├«n rochia-i de horbot─â alb─â ca ├«ntr-un val de om─ât, m─â intimida. GALACTION, O. I 98. ÔÖŽ A descrie o linie, un contur sinuos, a ╚Öerpui. ╚śoseaua nu mai putea cuprinde ╚Öiragurile ├«n╚Ťesate. Ca o omid─â uria╚Ö─â cu inele de fier, abia se t├«ra, ondul├«nd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la p─ârul capului) A bucla, a ├«ncre╚Ťi, a face c├«rlion╚Ťi. ╚śi-a ondulat p─ârul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face s─â aib─â form─â de valuri. ÔÇô Variant─â: (rar) undul├í (HOGA╚ś, H. 89) vb. I.
UNDULÁ vb. I v. ondula.
ondulá (a ~) vb., ind. prez. 3 onduleáză
ondul├í vb., ind. prez. 1 sg. ondul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ondule├íz─â
ONDUL├ü vb. 1. v. undui. (Suprafa╚Ťa apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) c├órlion╚Ťa, a (se) inela, a (se) ├«ncre╚Ťi, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. ╚Öi Munt.) a (se) sc├órlion╚Ťi. (╚śi-a ~ p─ârul.)
ONDÚLĂ s. v. buclă.
ONDUL├ü vb. I. 1. intr. A se mi╚Öca, a se leg─âna (ca undele, ca valurile de ap─â); a avea ondula╚Ťii. ÔÖŽ A ╚Öerpui. 2. tr. A ├«ncre╚Ťi p─ârul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].
UNDULÁ vb. I. v. ondula.
ONDUL├ü vb. I. intr. a se mi╚Öca, a se leg─âna. ÔŚŐ a descrie o linie sinuoas─â, a ╚Öerpui. II. tr. a bucla, a ├«ncre╚Ťi p─ârul. (< fr. onduler)
A ONDUL├ü ~├ęz 1. intranz. 1) A se leg─âna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie ╚Öerpuitoare; a ╚Öerpui. 2. tranz. A face s─â se onduleze. /<fr. onduler
A SE ONDUL├ü se ~e├íz─â intranz. 1) (despre p─âr) A se face bucle; a deveni buclat; a se c├órlion╚Ťa; a se ├«ncre╚Ťi; a se bucla. 2) (despre p─âr) A fi aranjat ├«n bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A c─âp─âta form─â de valuri. /<fr. onduler
ondulà v. V. undulà.
undul├á v. 1. a avea o mi╚Öcare de undula╚Ťiune lent─â dar sensibil: gr├ónele unduleaz─â la suflarea v├óntului; 2. a da p─ârului forma undelor (= fr. onduler).
*ondul├ęz, V. undulez.
*undul├ęz v. intr. (lat. ├║ndulo, -├íre, dup─â undulatus, undulat). T─âl─âzu─şesc, m─â mi╚Öc (m─â leg─ân) ca valurile mar─ş: lanu de gr├«┼ş unduleaz─â la suflarea v├«ntulu─ş. ÔÇô Falsifica╚Ťiun─ş c─ârtur─âre╚Öt─ş: a ondo─şa, a undu─şa ╚Öi a undui (dup─â fr. ondover): rochia-─ş ├«ncre╚Ťit─â fo╚Önea, undu─şa ╚Öi f├«lf├«─şa pin od─â─ş (Sadov. VR. 1911, 1, 15), gr├«┼ş undu─şat de abureala v├«ntulu─ş (Chir. CL. 1910, 315). V. v─âlu─şesc 2.
ONDULA vb. 1. a (se) ├«nv─âlura, a (se) undui. (Suprafa╚Ťa apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) c├«rlion╚Ťa, a (se) inela, a (se) ├«ncre╚Ťi, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. ╚Öi Munt.) a (se) sc├«rlion╚Ťi. (╚śi-a ~ p─ârul.)
ONDUL─é s. bucl─â, c├«rlion╚Ť, cre╚Ť, inel, ondula╚Ťie, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitur─â, (reg.) sc├«rlion╚Ť, zg├«rl─âunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. ╚Öi Mold.) sc├«r. (~ din p─ârul cuiva.)
ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.

Ondula dex online | sinonim

Ondula definitie

Intrare: ondula
undula verb grupa I conjugarea a II-a
ondula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ondul─â
ondul─â