ONCOMÉTRU, oncometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea locului și a configurației unui organ. – Din engl. oncometer.

ONCOMÉTRU, oncometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea locului și a configurației unui organ. – Din engl. oncometer.

oncométru s. n., pl. oncométre

ONCOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea locului și configurației unui organ. [< it. oncometro, cf. gr. onkos – masă, metron – măsură].

ONCOMÉTRU s. n. (med.) aparat pentru măsurarea locului și configurației unui organ. (< engl. oncometer)

ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.