OMÓR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva (în mod criminal); asasinat, omucidere, crimă. Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246. Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Ucidere în masă, măcel. Să încetezi cu amorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199. Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.