omogeneiza definitie

14 definiții pentru omogeneiza

OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.
OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.
OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
OMOGENEIZÁ, omogeneizez, vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă: omogenizá vb. I.
OMOGENIZÁ vb. I v. omogeneiza.
omogenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 omogenizeáză
omogenizá vb., ind. prez. 1 sg. omogenizéz, 3 sg. și pl. omogenizeáză
OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)
OMOGENEIZÁ vb. I. v. omogeniza.
OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].
OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)
A OMOGENIZÁ ~éz tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza
OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

omogeneiza dex

Intrare: omogeniza
omogeneiza verb grupa I conjugarea a II-a
omogeniza verb grupa I conjugarea a II-a