OMOGÉN, -Ă, omogeni, -e, adj. (În opoziție cu eterogen) Care e de același fel, de aceeași natură, care are aceleași proprietăți, aceeași structură, aceeași compoziție (în toate părțile constitutive); egal, asemenea, nediferențiat. Doi mușchi cu funcțiune omogenă. PARHON, O. A. I 96. Ar fi... foarte imprudent ca noi de sine-ne să facem o despărțire între interesele omogene ale țărilor Romînia și Moldavia. GHICA, A. 156.