OMETÓI, ometoi, s. m. (Regional) Om mare de stat, matahală, găligan. Au intrat îndată după el, degerați, cu mustățile în sloiuri și cu genele în virfuri de ace, patru ometoi lungi, cu halebărzile în mîini. VORNIC, O. 25.

OMETÓI, ometoi, s. m. (Reg.) Om mare de statură; matahală. – Din oamet (înv.) + suf. -oi.

ometói, ometói, s.m. (reg.) ometeu, omoi.