omenime definitie

8 definiții pentru omenime

OMENÍME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime.
OMENÍME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime.
OMENÍME s. f. (Neobișnuit) Omenire; lume (multă), mulțime. Paserile... înveseleau omenimea cu cîntecele lor. MARIAN, O. I 2.
omeníme (înv., reg.) s. f., g.-d. art. omenímii
omeníme s. f., g.-d. art. omenímii
OMENÍME s. v. lume, omenire, umanitate.
omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.
omenime s. v. LUME. OMENIRE. UMANITATE.

omenime dex

Intrare: omenime
omenime substantiv feminin