omagiere definitie

2 intrări

18 definiții pentru omagiere

OMAGIÁ, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (1), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu.
OMAGIÉRE, omagieri, s. f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. omagia.
OMAGIÁ, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (1), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu.
OMAGIÉRE, omagieri, s. f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. omagia.
OMAGIÁ, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva omagii, a exprima stima, respectul față de cineva. Pronunțat: -gi-a.
OMAGIÉRE, omagieri, s. f. Acțiunea de a omagia. Pronunțat: -gi-e-.
OMÁGIU, omagii, s. n. 1. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva. Din iarbă rupse un mac roșu de cîmp Și-l puse, ca omagiu, pe-un panou. D. BOTEZ, F. S. 41. Se disputau care de care să-i aducă mai multe omagii. BOLINTINEANU, O. 417. Simt o plăcută datorie a-ți prezenta aici omagiile mele de autor. ALECSANDRI, T. II 54. Omagiile mele, formulă ceremonioasă de salut, v. respect. 2. (în orînduirea feudală) Ceremonie de închinare care cuprindea jurămîntul de credință și supunere al unui vasal către suveranul său. – Pl. și: (învechit) omage (ALECSANDRI, T. 1308), omagiuri (ALEXANDRESCU, M. 189).
omagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 omagiáză, 1 pl. omagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să omagiéze, ger. omagiínd (-gi-ind)
omagiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. omagiérii; pl. omagiéri
omagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. omagiéz, 3 sg. și pl. omagiáză, 1 pl. omagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. omagiéze; ger. omagiínd (sil. -gi-ind)
omagiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. omagiérii; pl. omagiéri
OMAGIÁ vb. v. glorifica.
A omagia ≠ a denigra
OMAGIÁ vb. I. tr. A aduce un omagiu cuiva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. hommager].
OMAGIÉRE s.f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e. / < omagia].
OMAGIÁ vb. tr. a aduce un omagiu cuiva. (după fr. hommager)
A OMAGIÁ ~éz tranz. A trata cu omagii; a aduce omagii. [Sil. -gi-a] /Din omagiu
OMAGIA vb. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.)

omagiere dex

Intrare: omagia
omagia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a
Intrare: omagiere
omagiere substantiv feminin
  • silabisire: -gi-e-