OMĂNÁȘ, omănași, s. m. (Regional) Omuleț, omușor (1). Se topește omănașul acesta de ceară la fața focului. SEVASTOS, N. 10. ◊ (Depreciativ) Dacă stau eu de vorbă cu toți omănașii, așa mi se cade! PAMFILE, A. R. 253.

OMĂNÁȘ, omănași, s. m. (Reg.) Omuleț. – Din oameni (pl. lui om) + suf. -aș.