olimpic definitie

16 definiții pentru olimpic

OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -e, adj. 1. (În expr.) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic (o dată la patru ani) inițiate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale. 2. Care ține de jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. Record olimpic. Campion olimpic. 3. (Rar) Olimpian, maiestos. Le suport însă toate tenin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30. ◊ (Adverbial) Olimpic și cu glasul sfînt Citea poetul. COȘBUC, P. I 86.
!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice
olímpic adj. m., pl. olímpici; f. sg. olímpică, pl. olímpice
olímpic s. m., pl. olímpici
OLÍMPIC, -Ă adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiadă (1,2). 3. Referitor la jocurile desfășurate în cadrul unei olimpiade. // s.m. și f. Participant la o olimpiadă. [< fr. olympique, cf. Olimp – cel mai mare munte din Peninsula Balcanică, socotit de greci reședința zeilor].
OLÍMPIC, -Ă I. adj. 1. olimpian. 2. jocuri ~e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru în patru ani în Olimpia (Peloponez) în cinstea lui Zeus, reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă (2). 3.referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade. II. s. m. participant la o olimpiadă. (< fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)
OLÍMPIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de Olimp; propriu Olimpului. ◊ Jocuri ~ce a) competiții sportive în cinstea lui Zeus, organizate în Grecia antică o dată la patru ani; b) competiții sportive cu aceeași periodicitate, organizate în perioada modernă. 2) fig. v. OLIMPIAN. /<fr. olimpique
olimpic a. se zice de jocurile serbate din patru în patru ani, la Olimpia, în onoarea lui Jupiter Olimpianul.
Olympice (Jocuri), n. pl. V. Vocabular.
*olímpic, -ă adj. (vgr. olympikos, din orașu Olimpia, de la jocurile de acolo; lat. olýmpicus). Din muntele Olimp: Joĭe Olimpícu (cu majusculă, fiindcă e un supranume al luĭ Joĭe), zeiĭ olimpicĭ. Din saŭ de la orașu Olimpia: jocurile olimpice se celebraŭ, la vechiĭ Grecĭ, din 4 în 4 anĭ în onoarea luĭ Joĭe lîngă Olimpĭa. De la jocurile olimpice: coronă olimpică. Fig. Plin de nobleță, de majestate (ca Joĭe Olimpicu): privire olimpică saŭ (maĭ des) olimpiană.
COMITETUL INTERNAȚIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al mișcării olimpice internaționale avînd atribuția de a asigura desfășurarea regulată a Jocurilor Olimpice, de a încuraja organizarea competițiilor de amatori, de a orienta și a menține sportul în spiritul idealului olimpic, încurajînd și consolidînd prietenia între sportivii tuturor țărilor. A fost înființat la 23 iunie 1894 de Pierre de Coubertin. Este alcătuit din membri ai comitetelor naționale olimpice, afiliate lui.
COMITETUL OLIMPIC ROMÂN (C.O.R.), organ înființat în anul 1914, avînd ca principal scop dezvoltarea și protejarea mișcării olimpice și a sportului amator. Afiliat la Comitetul Internațional Olimpic.
OLIMPÍC, -Ă (< fr.; {s} gr. olympicos „din Olimpia”) adj., s. m. 1. Adj. Jocuri olimpice = competiții sportive internaționale complexe deschise, la Atena, la 6 apr. 1896, considerate primele olimpiade de vară moderne, cu participarea a 285 persoane din 13 țări. J. o. sunt de vară (cu un interval de 4 ani) și de iarnă (din 1924), o dată la patru ani. În 1992 s-a hotărât disputarea celor de iarnă în 1994 și apoi la patru ani pentru a se evita suprapunerea celor două cicluri olimpice. Numărul disciplinelor a variat în timp. Din cauza războiului, în 1916, 1940 și 1944 nu s-au desfășurat jocuri. Drapelul olimpic a fost conceput (1913) de Pierre de Coubertin, iar emblema, cinci cercuri de culori diferite (pentru fiecare continent), a fost inaugurată la olimpiada din 1920; olimpiadă (2). Începând din anul 1952 sportivii români au cucerit numeroase titluri olimpice. 2. Adj. Care se referă la Jocurile olimpice. 3. Adj. Care aparține Olimpului. 4. S. m. Participant la o olimpiadă.
OLIMPIC ’64, grup pop-rock românesc, activ în 1964-1972. Constituit din Dimitrie „Piki” Inglesis (voce, chitară), Costin Petrescu (baterie), Dinu Rădescu (bas), Alexandru Preda (chitară). Deschizători de drum în pop-rockul românesc („Ploaia va veni”, „Vinovații fără vină”, „Balada bradului de iarnă”).

olimpic dex

Intrare: olimpic (adj.)
olimpic adjectiv
Intrare: olimpic (s.m.)
olimpic substantiv masculin