hulubéj m. și hulbeájă f., pl. ele (ung.?). Munt. Ulĭ, erete: dase ĭama ca hulubeju (CL. 1913, 327). – În Olt. Munt. vest hudubleajă, pasăre mare, ulĭ ș. a.; în Mold. sud olibejă și hulibej, un fel de ulĭ. V. buligaĭ, bulihare, cilihoaĭe.

olibéjă, V. hulubej.