Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 741681:

!olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă

Olecăire dex online | sinonim

Olecăire definitie