olandez definitie

16 definiții pentru olandez

OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau populației ei, privitor la Olanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeză. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.
OLANDÉZ2, -Ă, olandezi,-e, s. m. și f.Persoană care face parte dinpopulațiadebază a Olandei.
OLANDÉZ1, -Ă, olandezi, -e, adj. Care se referă la Olanda, care aparține Olandei și populației sale, din Olanda. S-a întîmplat... să fie anunțată o vizită a unor gazetari elvețieni, olandezi, danezi, spanioli. C. PETRESCU, S. II 66.
olandéz adj. m., s. m., pl. olandézi; adj. f., s. f. olandéză, pl. olandéze
olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei
olandéz s. m., adj. m., pl. olandézi; f. sg. olandéză, g.-d. art. olandézei, pl. olandéze
olandéză (limba) s. f., g.-d. art. olandézei
OLANDÉZ s., adj. (rar) neerlandez. (Lalele ~.)
RACORD OLANDÉZ s. (TEHN.) holendru.
OLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Olanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. (< fr. hollandais, it. olandese)
OLANDEZ s., adj. (rar) neerlandez. (Lalele ~.)
RACORD OLANDEZ s. (TEHN.) holendru.
ANTILELE OLANDEZE, grup de cinci insule din Antilele Mici (Curaçao, Bonaire, Sint Maarten, Sint Eustatius și Saba) în bazinul sudic și estic al M. Caraibilor; 800 km2; 183 mii loc. (1989). Limba oficială: olandeza; alte limbi: engleza și dialectul papiamento. Centrul ad-tiv: Willemstad (în ins. Curaçao). Relief muntos; climă subecuatorială umedă: vegetație luxuriantă. Expl. de fosforite. Mici culturi tropicale. Se cresc caprine, ovine, bovine. Mari rafinării de petrol (capacitatea de prelucr. c. 40 mil. t). Nu au c. f. Moneda: 1 florin = 100 cents. Export (valoric, 1987); produse petroliere (95 la sută), produse chimice, alim., fosfați. Import (valoric, 1987); petrol (din Venezuela, 70 la sută), produse alim., bunuri de larg consum. Turism. Colonie olandeză din 1634. Din 1954 are statut de terit. nemetropolitan al Olandei.
OLANDÉZ, -Ă (< n. pr. Olanda) subst., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune în Olanda. Mai trăiesc în S.U.A., Canada, Indonezia ș.a. De religie creștină (protestanți, catolici etc.). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Olanda. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor, privitor la Olanda sau la olandezi. ◊ Artă o. = artă dezvoltată pe teritoriul Olandei; ea și-a definit un drum propriu, cu caracter de școală, desprinzându-se de arta flamandă, la începutul sec. 17, o dată cu formarea republicilor independente a Provinciilor Unite. În arhitectură se impun preferințele pentru construcții civile, cei mai cunoscuți maeștrii find Lievens de Key (Hala de carne din Haarlem) și J. van Campen, care realizează modelul de arhitectură municipală (primăria din Amsterdam, azi Muzeul Regal); Hendrik de Keyser creează la Amsterdam „Noorder kerk”, care devine tipul preferat de biserică reformată de plan central. În sculptură, operele mai însemnate sunt monumentele funerare, cu forme severe (mormântul lui Wilhelm I de Orania, Taciturnul, de H. de Keyser). Pictura atinge apogeul în sec. 17 și se manifestă în diversele genuri, aproape fiecare oraș având o școală proprie. Portretul individual și de grup cunoaște o remarcabilă dezvoltare (Frans Hals), ca și scenele de interior, cu structuri spațiale intime și efecte de lumină calme (Vermeer, P. de Hooch, G. Terborch etc.), pictura de gen (A. van Ostade, J. Steen), natura moartă (P. Claesz van Haarlem), peisajul evocând aspecte din natura Olandei (J. van Ruysdael, M. Hobbema, J. van Goyen, A. Cuyp). Cea mai puternică personalitate a a.o. din sec. 17 este Rembrandt. Tot acum cunosc o mare dezvoltare gravura (H.P. Seghers, Rembrandt) și artele decorative (tapiseria și faianța de Delft). O nouă perioadă de înflorire artistică se conturează în sec. 19 prin operele lui J.B. Jongking, J. Israëls și, în special, Van Gogh. Sec. 20 este marcat de gruparea De Stijl însuflețită de P. Mondrian și T. van Doesburg, precum și de H.P. Berlage, considerat drept precursor al arhitecturii moderne. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de N a Belgiei (flamanda, considerată de unii cercetători dialect al o.). Ortografie parțial etimologică, grafie bazată pe alfabetul latin. Se mai vorbește în Surinam, Antilele Olandeze, iar un dialect al limbii olandeze (v. afrikaans) a devenit o limbă literară distinctă, fiind una dintre limbile oficiale ale Republicii Africa de Sud. 3. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte (producția medie de 4.500 l de lapte anual). Are mai multe varietăți, cea mai răspândită fiind varietatea friză.
OLANDÉZĂ s. f. (< Olanda + suf. -ez, cf. it. olandese, fr. hollandais): limbă germanică din grupul de apus, desprinsă din vechea franconică de jos, subgrupă a germanei de jos (Niederdeutsch), vorbită de olandezi, locuitori ai Olandei. În urma expansiunii olandezilor în secolul al XVII-lea, ea s-a extins în Africa, America, Asia și Oceania, fiind cunoscută sub cinci variante. În istoria limbii olandeze se disting trei perioade: olandeza veche (până în secolul al XII-lea, perioadă din care se păstrează toponimice și onomastice); olandeza medie (între secolele al XIII-lea și al XV-lea); olandeza modernă (din secolul al XVI-lea până azi, perioadă în care se dezvoltă o literatură bogată și variată). În a doua jumătate a secolului al XVII-lea s-a format limba literară olandeză – neerlandeza, odată cu dezvoltarea națiunii olandeze. Ea are la bază dialectele din nord, cu elemente de limbă frizonă. O. are trăsături proprii în structura fonetică, gramaticală și în vocabular, datorită puternicei influențe franceze exercitate mai ales în vocabular.

olandez dex

Intrare: olandez (s.m.)
olandez admite vocativul substantiv masculin
Intrare: olandez (adj.)
olandez admite vocativul adjectiv