OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară.

OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară.

OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. Diminutiv al lui ogradă. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început, era o ogrăjoară înconjurată de bălării. CAMILAR, N. I 331.

ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre

ogrăjoáră s. f. (sil. -gră-), g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre