OGLINDÁ vb. I v. oglindi.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÁ vb. I v. oglindi.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.

OGLINDÁ vb. I v. oglindi.

OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. 1. A se reflecta pe o suprafață lucie sau într-o oglindă; (mai rar, despre persoane) a se privi în oglindă. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește.. Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Tranz. (Complementul indică elementul reflectat) Rîul sclipea lin într-o bidboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25. Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95. 2. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni) A se răs- frînge în..., a fi înfățișate de..., a se arăta prin..., a-și găsi ecoul, a se reflecta. în folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9. Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. ♦ Tranz. A înfățișa, a prezenta. Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. – Variantă: (învechit și popular) oglindá, oglindez (ALECSANDRI, P. II 39) și oglínd (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441), vb. I.

oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă

oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 sg. și pl. oglindeáscă

OGLINDÍ vb. 1. a se proiecta, a se răsfrânge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. v. reflecta.

OGLINDÍ vb. v. analiza, cerceta, examina, măsura, observa, scruta, studia, urmări.

oglindí (oglindésc, oglindít), vb. – 1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).

A OGLINDÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oglindească. 2) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a înfățișa; a reprezenta; a reflecta. /<sl. oglendati

A SE OGLINDÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și proiecta imaginea într-o oglindă sau pe o suprafață lucioasă (ca o oglindă). 2) (despre persoane) A se privi în oglindă. 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresie; a se reflecta; a se răsfrânge. /<sl. oglendati

oglindì v. 1. a se uita într’o oglindă; 2. a răsfrânge lumina sau coloarea: a cerului lumine se prevăd, se oglindează AL.; 3. a-și vedea imaginea; fig. sufletul se oglindește în ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi împrejur].

oglindésc v. tr. (vsl. glendati, glendĭeti, a te uĭta în prejur; bg. gledam, mă uĭt; ogledálo, oglindă). Reflectez, răsfrîng: apa lină a laculuĭ oglindea copaciĭ. V. refl. Mă reflectez, mă văd în: lucrurile se oglindesc în oglindă, (fig.) în acest tînăr se oglindește vitejia tatăluĭ săŭ.

oglindéz v. tr. (vsl. oglendati, a te uĭta). Munt. vest. Observ, spionez, privesc atent de departe (rev. I. Crg. 8, 343).

OGLINDI vb. 1. a se proiecta, a se răsfrînge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 2. a înfățișa, a reflecta, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.)

oglindi vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. MĂSURA. OBSERVA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI.

OGLINDÁRE s. f. v. OGLINDA. [DEX ’98]