OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că.

OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că.

OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Rar) Femela ogarului.

ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce

ogárcă s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce

OGÁRCĂ ~ce f. pop. rar Femelă a ogarului. /ogar + suf. ~că

ogár m. (vsl. ogarŭ, un cîne de vînat, pol. ogar, ogarz, sîrb. ogar; vsl. zagarŭ, un cîne de vînat, ngr. zagári, d. turc. zaghar, copoĭ). Un fel de cîne de vînat (foarte supțire și ĭute la fugă) cu care se prind ĭepurĭ. Nicĭ cîne, nicĭ ogar, nicĭ una, nicĭ alta din ceĭa ce ar trebui să fie cineva. – Fem. ogarcă saŭ ogăroaĭcă, pl. e.