Definiția cu ID-ul 923585:
OFTICÁ, oftíc,
vb. I. (Popular)
1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză.
2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. –
Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante:
ofticí (CARAGIALE, O. III 170),
oftigí (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89)
vb. IV.
Oftica dex online | sinonim
Oftica definitie