OFT, ofturi, s. n. (Regional) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Iorgu șede și oftează. Ce folos de oftul lui Dacă nu-i și puica lui. ȘEZ. III 22. În luna lui mai în opt, Ne-am pornit cu mare oft. SEVASTOS, C. 281.