ofrandă definitie

12 definiții pentru ofrandă

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; sacrificare a unei vietăți în templul unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.
OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.
OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități, prinos; dar făcut bisericii. Grătarele sfîrîie aruncind în aer valuri de miros fierbinte și gras, ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. CARAGIALE, M. 279. O scenă religioasă în care împăratul aduce rugăciuni și ofrande zeilor. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Dar oferit unei persoane în semn de recunoștință, devotament, respect. Binevoiți a primi o ofrandă mai prozaică. ALECSANDRI, T. 1311. ◊ Fig. Venim ca să-ți aducem ofrandele durerii, Venim să vărsăm lacrimi. ALECSANDRI, P. III 339. ♦ Contribuție la o operă de binefacere, de ajutorare a celor lipsiți.
ofrándă (o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde
ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde
OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)
OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].
OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)
OFRÁNDĂ ~e f. 1) rel. Dar oferit divinității sau reprezentanților ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuție materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande
ofrandă f. 1. dar făcut lui D-zeu; 2. ceeace s’ofere săracilor.
*ofrándă f., pl. e (fr. offrande, mlat. offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos).
OFRANDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)

ofrandă dex

Intrare: ofrandă
ofrandă substantiv feminin
  • silabisire: -fran-