Definiția cu ID-ul 38339:
OFÍCIU, oficii,
s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊
Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva);
fig. în mod automat. ♦ (
Înv.) Decizie, decret domnesc.
3. (La
pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție.
4. Slujbă bisericească, serviciu religios.
5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [
Var.: (
înv.)
ofís s. n.] – Din
lat. officium, germ. Offizium, fr. office. Oficiu dex online | sinonim
Oficiu definitie