Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru oficialitate

OFICIALIT├üTE, (1) oficialit─â╚Ťi, s. f. 1. Persoan─â oficial─â; (la pl.) autorit─â╚Ťile dintr-o ╚Ťar─â, dintr-un ora╚Ö; reprezentan╚Ťii oficiali ai autorit─â╚Ťii. 2. (Jur.; ├«n sintagma) Principiul oficialit─â╚Ťii = principiu de baz─â al dreptului procesual penal, potrivit c─âruia procurorul ╚Öi organele de urm─ârire penal─â, precum ╚Öi instan╚Ťele penale pot s─â s─âv├ór╚Öeasc─â din oficiu orice act care intr─â ├«n competen╚Ťa lor. 3. Caracter oficial, calitate, ╚Ťinut─â, atitudine oficial─â. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. officialit├ę.
OFICIALIT├üTE, (1) oficialit─â╚Ťi, s. f. 1. Persoan─â oficial─â; (la pl.) autorit─â╚Ťile dintr-o ╚Ťar─â, dintr-un ora╚Ö; reprezentan╚Ťii oficiali ai autorit─â╚Ťii. 2. (Jur.; ├«n sintagma) Principiul oficialit─â╚Ťii = principiu de baz─â al dreptului procesual penal, potrivit c─âruia procurorul ╚Öi organele de urm─ârire penal─â, precum ╚Öi instan╚Ťele penale pot s─â s─âv├ór╚Öeasc─â din oficiu orice act care intr─â ├«n competen╚Ťa lor. 3. Caracter oficial, calitate, ╚Ťinut─â, atitudine oficial─â. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. officialit├ę.
OFICIALIT├üTE, (1) oficialit─â╚Ťi, s. f. 1. (La pl., sau la sg. cu ├«n╚Ťeles colectiv) Autorit─â╚Ťile dintr-o ╚Ťar─â, dintr-un ora╚Ö; reprezentan╚Ťii unei autorit─â╚Ťi. Dac─â oficialitatea n-a fost ├«n stare s─â opreasc─â nenorocirea, m─âcar piedici s─â nu-mi puie! REBREANU, R. II 229. 2. Caracter oficial; calitate, ╚Ťinut─â, atitudine oficial─â. Cu un soi de obraznic─â oficialitate ├«n mi╚Öc─âri, hui f─âcu semn s─â m─â opresc. HOGA╚ś, M. N. 56. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ofi╚Ťialit├íte (RUSSO, S. 76) s. f.
oficialit├íte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. oficialitß║»╚Ťii; pl. oficialitß║»╚Ťi
oficialit├íte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. oficialit─â╚Ťii; pl. oficialit─â╚Ťi
OFICIALIT─é╚ÜI s. pl. autorit─â╚Ťi (pl.), oficiali (pl.). (Au fost de fa╚Ť─â, la inaugurare, ╚Öi ~ile.)
OFICIALIT├üTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oficial. ÔŚŐ (Jur.) Principiul oficialit─â╚Ťii = principiu potrivit c─âruia procurorul ╚Öi organele de urm─ârire penal─â, precum ╚Öi instan╚Ťele penale, pot s─â s─âv├ór╚Öeasc─â din oficiu orice act care intr─â ├«n competen╚Ťa lor. 2. (La pl.) Autorit─â╚Ťile oficiale ale unui stat, ale unui ora╚Ö. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. officialit├ę].
OFICIALIT├üTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. ÔÖŽ (jur.) principiul ~t─â╚Ťii = principiu potrivit c─âruia procurorul ╚Öi organele de urm─ârire penal─â, precum ╚Öi instan╚Ťele penale pot s─â s─âv├ór╚Öeasc─â din oficiu orice act care intr─â ├«n competen╚Ťa lor. 2. (pl.) autorit─â╚Ťile oficiale ale unui stat, ale unui ora╚Ö. (< fr. officialit├ę)
OFICIALIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter oficial; atitudine oficial─â. 2) Persoan─â oficial─â. 3) mai ales la pl. Reprezentant oficial al autorit─â╚Ťilor de stat. [Sil. -ci-a-] /<fr. officialit├ę
*oficialit├íte f. (d. oficial). Caracteru de a fi oficial: oficialitatea unu─ş act.
OFICIALIT─é╚ÜI s. pl. autorit─â╚Ťi (pl.). (Au fost de fa╚Ť─â, la inaugurare, ╚Öi ~ile.)

Oficialitate dex online | sinonim

Oficialitate definitie

Intrare: oficialitate
oficialitate substantiv feminin
  • silabisire: -ci-a-