of definitie

24 definiții pentru of

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.
OH interj. v. of.
OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.
OH interj. v. of.
OF interj. (Și în forma oh) Exclamație care exprimă sentimente ca: a) durere, amărăciune, mîhnire, regret; deznădejde; necaz, ciudă. Of! crăișorule! crede-mă că, să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. Of! of! am rămas, iar cu piatra-n casă. ALECSANDRI, T. I 49. Oh! cînd ar voi femeile să știe ce înaltă solie au primit. NEGRUZZI, S. I 56; b) scîrbă, dezgust. Oh, eu nu, nu-i mai pot suferi! DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat, n., cu pl. of uri) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Zi-i, mă, că mă arde la inimă!... Și în niște of uri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, își tremurau țiganii cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. își dădea seama că a pus între Manlache și Rusandra un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna și de oful inimii lui. POPA, V. 290. Oricine are nevricale și ofuri la inimă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 177. – Variantă: oh interj.
OH interj. v. of.
of1 interj.
of2 s. n., pl. ófuri
oh interj.
of interj.
of s. n., pl. ófuri
oh interj.
OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)
OH interj. v. of.
of, interj. – Ah (exprimă tristețea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creație expresivă, cf. o, uh, și tc. of, ngr., sb. oh. – Der. of, s. n. (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, s. f. (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, s. n. (plîngere, suspin, vaiet); ofta, vb. (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăți (după Cipariu, Elemente, 40, din lat. optare; după Cihac, II, 235, din sl. ochu); oftat, s. n. (suspin, plîngere); oftătură, s. f. (plîngere, regret).
OF1 interj. (se folosește pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreț, admirație, surprindere, mirare etc.). /Onomat.
OF2 ~uri n. 1) Sunet produs de o respirație adâncă și prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ◊ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzație de durere; suferință. ◊ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.
of! int. exprimă o durere mai ales sufletească. [Onomatopee].
oh! int. exprimând durere. V. of!
of, interj. de durere orĭ de neplăcere: Of, răŭ mă doare! Of, ce plictiseală! V. ah, uf.
oh, interj. de durere și plictiseală: oh și tu acuma! V. of, ah.
OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)
OH interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)
a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî.

of dex

Intrare: of
oh
of interjecție substantiv neutru