ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu în anumite instituții (tribunal, prefectură etc.); camerist. 2. (Învechit și regional) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2).

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiáș s. m., pl. odăiáși

ODĂIÁȘ s. (ieșit din uz) camerist. (~ul îngrijea camerele dintr-o instituție.)

odăiaș m. servitor de tribunal, de primărie, etc.

odăĭáș m. (d. odaĭe și suf. aș). Odagiŭ, camerier. Aprod, servitor la tribunal, prefectură, primărie ș. a. – Fem. -áșă.

*ODĂIAȘ s. (ieșit din uz) camerist. (~ îngrijea camerele dintr-o instituție.)