odorat definitie

4 intrări

13 definiții pentru odorat

ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.
ODORÁT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.
!odorát s. n.
odorát s. n., pl. odoráturi
ODORÁ vb. v. mirosi.
ODORÁT s. v. miros.
odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).
odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.
odorat n. unul din cele cinci simțuri care percepe mirosurile.
*odorát n., pl. urĭ (lat. odoratus. V. olfactiv). Simțu mirosuluĭ: nasu e organu odoratuluĭ.
odora vb. v. MIROSI.
odorat s. v. MIROS.
Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice înalt de 22 cm, spată aproximativ 20 cm lungime, verde-albăstruie, ascuțită la vîrf. Frunze lung-pețiolate, viguroase, lungi pînă la 110 cm, late pînă la 80 cm, cărnoase.

odorat dex

Intrare: odorat
odorat substantiv neutru
Intrare: odorî
odorî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a
Intrare: odora
odora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: odorat
odorat participiu