ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

ODORÁT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.

!odorát s. n.

odorát s. n., pl. odoráturi

ODORÁ vb. v. mirosi.

ODORÁT s. v. miros.

odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).

odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.

odorat n. unul din cele cinci simțuri care percepe mirosurile.

*odorát n., pl. urĭ (lat. odoratus. V. olfactiv). Simțu mirosuluĭ: nasu e organu odoratuluĭ.

odora vb. v. MIROSI.

odorat s. v. MIROS.

Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice înalt de 22 cm, spată aproximativ 20 cm lungime, verde-albăstruie, ascuțită la vîrf. Frunze lung-pețiolate, viguroase, lungi pînă la 110 cm, late pînă la 80 cm, cărnoase.