Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru odorat

ODOR├üT s. n. Miros. ÔÇô Din fr. odorat.
ODOR├üT, (rar) odoraturi, s. n. (├Änv.) Miros. ÔÇô Din fr. odorat.
!odorát s. n.
odorát s. n., pl. odoráturi
ODORÁ vb. v. mirosi.
ODORÁT s. v. miros.
odor├« (-rß║»sc, -├şt), vb. ÔÇô (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). ÔÇô Der. odoranie, s. f. (Olt., sf├«r╚Öitul muncilor agricole).
odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.
odorat n. unul din cele cinci sim╚Ťuri care percepe mirosurile.
*odor├ít n., pl. ur─ş (lat. odoratus. V. olfactiv). Sim╚Ťu mirosulu─ş: nasu e organu odoratulu─ş.
odora vb. v. MIROSI.
odorat s. v. MIROS.
Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice ├«nalt de 22 cm, spat─â aproximativ 20 cm lungime, verde-alb─âstruie, ascu╚Ťit─â la v├«rf. Frunze lung-pe╚Ťiolate, viguroase, lungi p├«n─â la 110 cm, late p├«n─â la 80 cm, c─ârnoase.

Odorat dex online | sinonim

Odorat definitie

Intrare: odorat
odorat substantiv neutru
Intrare: odorî
odorî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a
Intrare: odora
odora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: odorat
odorat participiu