Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 965188:
ODIHNĂ. Subst. Odihnă, odihnire (rar), inactivitate, repaus, repauzare, răgaz, răspas (pop.). Tihnă, tihneală (înv.), tihnire (înv.), liniște, liniștire, pace, calm. Recreare, recreație, relaxare (fig.), destindere, reconfortare, deconectare (fig.), înviorare, învioșare (reg.), împrospătare. Pauză, popas (pop.); recreație; zi liberă, zi nelucrătoare, zi de odihnă, zi de sărbătoare; week-end; vacanță, concediu. Stațiune de odihnă; tabără; casă de odihnă; cabană. Adj. Odihnit, repauzat; recreat, refăcut (fig.); destins, relaxat; înviorat, învioșat (reg.), împrospătat. Odihnitor, tihnit, recreativ, recreator, reconfortant. Vb. A se odihni, a odihni (rar), a se repauza, a fi (a se afla) în repaus. A (se) recrea, a (se) relaxa (fig.), a (se) destinde, a se deconecta (fig.); a (se) înviora, a (se) învioșa (reg.), a prinde puteri, a se reface, a se primeni (fig.), a (se) împrospăta, a-și trage sufletul, a respira (fig.), a răsufla. V. amuzament, inactivitate, plăcere, sănătate, vigoare.
Odihnă dex online | sinonim
Odihnă definitie
