Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru od─â

├ôD─é, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (format─â din strofe cu aceea╚Öi form─â ╚Öi cu aceea╚Öi structur─â metric─â), ├«n care se exprim─â elogiul, entuziasmul sau admira╚Ťia fa╚Ť─â de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ÔÖŽ (├Än Antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) c├óntate sau recitate cu acompaniament de lir─â. ÔÖŽ Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter eroic, solemn. ÔÇô Din fr. ode.
├ôD─é, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (format─â din strofe cu aceea╚Öi form─â ╚Öi cu aceea╚Öi structur─â metric─â), ├«n care se exprim─â elogiul, entuziasmul sau admira╚Ťia fa╚Ť─â de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ÔÖŽ (├Än antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) c├óntate sau recitate cu acompaniament de lir─â. ÔÖŽ Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter eroic, solemn. ÔÇô Din fr. ode.
├ôD─é, ode, s. f. Poezie liric─â (format─â din strofe cu aceea╚Öi form─â ╚Öi aceea╚Öi structur─â metric─â), ├«n care se exprim─â pream─ârirea, elogiul, lauda, entuziasmul sau admira╚Ťia, de obicei fa╚Ť─â de fapte eroice etc. O s─â-╚Ťi spuie de panglice, de volane ╚Öi de mode, Pe c├«nd inima ta bate ritmul sf├«nt al unei ode. EMINESCU, O. I 159. Scavinschi scria... sonete... ode. NEGRUZZI, S. I 206. ÔÖŽ (├Än antichitate) Poezie sau poem (mai ales cu subiect eroic), destinat s─â fie c├«ntat sau recitat cu acompaniament de lir─â; p. ext. (╚Öi azi) compozi╚Ťie muzical─â cu caracter eroic, solemn.
├│d─â s. f., g.-d. art. ├│dei; pl. ├│de
├│d─â s. f., g.-d. art. ├│dei; pl. ├│de
ÓDĂ s. (LIT., MUZ.) imn.
├ôD─é s.f. (Ant.) Poezie eroic─â c├óntat─â sau recitat─â cu acompaniament de lir─â. ÔÖŽ Poezie liric─â, care exprim─â sentimente de admira╚Ťie, pream─ârind mai ales un erou, o fapt─â eroic─â etc. ÔÖŽ Pies─â muzical─â eroic─â, ├«n─âl╚Ť─âtoare. [< fr. ode, lat., gr. ode].
-OD─é Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×tub cu vid sau cu gazÔÇŁ. [< fr. -ode].
OD─é1 s. f. 1. (ant.) poezie eroic─â, poem care se c├ónta sau se recita cu acompaniament de lir─â. ÔÖŽ poezie liric─â ├«n care se exprim─â sentimente de admira╚Ťie, de pream─ârire fa╚Ť─â de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzical─â cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda)
-├ôD─é2 elem. ÔÇ×tub cu vid, circuit electronicÔÇŁ. (< fr., germ. -ode, cf. gr. hodos, drum)
├ôD─é ~e f. Crea╚Ťie literar─â liric─â cu caracter solemn, ├«n care se face un elogiu. /<fr. ode
od─â f. 1. la cei antici, poem─â destinat─â a fi c├óntat─â; 2. azi, mic─â poem─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n strofe egale: oda e forma obi╚Önuit─â a poeziei lirice.
*├│d─â f., pl. e (vgr. od├ę lat. ├│de ╚Öi ├│da). La vechi─ş Grec─ş ╚Öi Roman─ş, or─ş-ce poem─â destinat─â s─â fie c├«ntat─â: odele lu─ş Pindar. Ast─âz─ş poem─â liric─â ├«mp─âr╚Ťit─â ├«n strofe asemenea ├«ntre ele pin num─âru ╚Öi m─âsura versurilor.
OD─é s. (LIT., MUZ.) imn.
od─â (< gr. ßżá╬┤╬« [od├ę], ÔÇ×poem liricÔÇŁ, ÔÇ×c├óntareÔÇŁ) 1. ├Än antichitatea clasic─â, gen (1, 2) al liricii poetice ╚Öi, ├«n general, orice vers c├óntat (la Alkaios, Sapho, Anacreon, Hora╚Ťiu). Prima o. pythic─â a lui Pindar este una din melodiile gr. p─âstrate (fragmentar) prin nota╚Ťie (v. greac─â, muzic─â). 2. ├Än muzica biz., unul din cele dou─â grupuri ale canolului (2) de la utrenie*; fiecare grup, alc─âtuit din 4, 6, 8, 10 sau 12 strofe (tropare*), ├«ncepe cu irmosul* sau catavasia* ÔÇô strofe model ale celorlalte strofe. Sin. c├óntare; c├ónt├ónd─â; peasn─â. 3. Gen al muzicii corale, creat de umani╚Öti ├«n scop didactic. Conceput─â armonic, la patru voci, not─â* contra not─â ╚Öi urm─ârind redarea exact─â a metrului (3) hora╚Ťian (dar ╚Öi a metrului versurilor altor poe╚Ťi antici), o. a fost ini╚Ťiat─â ├«n Germania de Konrad Celtes ╚Öi a fost cultivat─â de Senfl, B. Ducis, P. Hofhaymer, M. Agricola, Goudimel, Tritonius (Glareanus). P─âtrunderea o. ├«n diferitele colec╚Ťii i-a asigurat r─âsp├óndirea ╚Öi o anumit─â durabilitate ├«n timp. O astfel de colec╚Ťie este ╚Öi cea intitulat─â Odae cum harmoniis, alc─âtuit─â de c─âtre reformatorul transilv─ânean Honterus (cuprinz├ónd, probabil, ╚Öi unele compozi╚Ťii ale acestuia). ÔÖŽ O. create aprov. ├«n aceea╚Öi perioad─â ├«n Italia (da Rore, Lassus) se bazeaz─â pe o ritmic─â ce reprezint─â un compromis ├«ntre metrica versului ╚Öi accentul cuv├óntului. 4. ├Äncep├ónd din sec. 17, compozi╚Ťie de tipul cantatei* cu caracter festiv, solemn, omagial, f─âr─â leg─âturi evidente cu o. (3). Linia acestui tip de compozi╚Ťie se profileaz─â ├«n Anglia (Purcell, Blow, Haendel), se reg─âse╚Öte ├«n finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven ╚Öi se continu─â prin romantism*, p├ón─â ├«n zilele noastre. ÔÖŽ ╚ścoala berlinez─â de la mijlocul sec. 18 (compozitori: Marpurg, Ph. E. Bach, Kirnberger, J. Fr. Agricola) a desemnat prin o. liedul* strofic; titlul a fost atribuit de Schubert unora dintre liedurile sale (ÔÇ×An ChloeÔÇŁ, ÔÇ×Od─â saphic─âÔÇŁ).
├ôD─é (< fr.; lat. oda, gr. ode ÔÇ×c├óntecÔÇŁ) s. f. 1. (├Än Antichitate) Poem liric, ├«n general cu subiect eroic, recitat sau c├óntat cu acompaniament de lir─â. 2. Specie a poeziei lirice caracterizat─â ini╚Ťial printr-o form─â prozodic─â relativ fix─â (strof─â, antistrof─â, epod─â), care elogiaz─â personalit─â╚Ťi, fapte eroice sau idealuri. Ap─ârut─â ├«n Grecia antic─â, a fost reprezentat─â, mai ales, de Anacreon, cu poezii ├«nchinate dragostei ╚Öi vinului ╚Öi de Pindar (ÔÇ×Ode triumfaleÔÇŁ). Cunoscu╚Ťi autori de o. au fost: Hora╚Ťiu, T. Tasso, P. de Ronsard, A. Manzoni, P.B. Shelley, F.G. Klopstock, V. Hugo, M.I. Lermontov, G. Carducci; ├«n literatura rom├ón─â: V. Alecsandri, V. C├órlova, M. Eminescu, L. Blaga, T. Arghezi. ÔÖŽ Compozi╚Ťie muzical─â cu caracter savant ╚Öi nobil, cu teme religioase, umaniste sau solemne, dezvoltat─â ├«n sec. 16 sub forma de od─â ├«n metru antic. Cea cu forma liber─â s-a dezvoltat ulterior, devenind un gen de celebrare ╚Öi omagiu pentru c─âs─âtorii, serb─âri anivers─âri sau funeralii (ÔÇ×Oda sf. CeciliaÔÇŁ de Purcell ╚Öi de Haendel, ÔÇ×Od─â funebr─âÔÇŁ de Bach). ├Än sec. 18-19 apare doar izolat (cu forme foarte variate ╚Öi f─âc├ónd referin╚Ť─â la Antichitate).
-OD─é ÔÇ×circuit, tub electronicÔÇŁ. ÔŚŐ gr. hodos ÔÇ×cale, drumÔÇŁ > fr. -ode, germ. id., engl. id. > rom. -od─â.
od─â, ode s. f. Denumire a poemului biblic alc─âtuit din ╚Öase p├ón─â la nou─â strofe (tropare), dintre care prima numit─â catavasie sau irmos, serve╚Öte ca model (├«n ceea ce prive╚Öte num─ârul silabelor ╚Öi locul accentelor) celorlalte strofe ale odei. Dou─â, trei, patru, opt sau nou─â ode la un loc alc─âtuiesc canonul de la vecernie ╚Öi utrenie; peasn─â, c├óntare. ÔÇô Din fr. ode, lat. oda (< gr. oda ÔÇ×c├óntecÔÇŁ).

Od─â dex online | sinonim

Od─â definitie

Intrare: od─â (subst.)
od─â subst. substantiv feminin
Intrare: od─â (suf.)
od─â suf.