Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ocúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge; part. ocúrs
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ocúrge vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Ocurs dex online | sinonim
Ocurs definitie
Intrare: ocurge
ocurge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: ocurs
ocurs participiu
ocurgere infinitiv lung
