OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.