octoíh, oht-, oft- și -íc n., pl. urĭ (ngr. okto- și ohtothos, d. októ, ohtó, opt, și thos, vgr. ethos, sunet, ecoŭ). Colecțiunea cîntărilor bisericeștĭ (de sfîntu Damaschin) pe opt glasurĭ (melodiĭ). Se cîntă cîte un glas pe săptămînă. Fig. Litanie, discurs prea lung. V. osmoglasnic, anghilest.

OCTOÍC / OCTÓIC s. n. v. octoih.