OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș.

OCOLÁȘ¹, ocolași s. m. (Ieșit din uz) Căpetenia, conducătorul administrativ al unui ocol (6). Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolași, Popi, vornici și vătămani. TEODORESCU, P. P. 168.

OCOLÁȘ ², ocolașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a rădicat un ocolaș numai de frunziș. SBIERA, P. 1. Am un ocolaș plin de miei albi (Dinții și gura). ȘEZ. IV 106.

ocoláș¹ (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocoláși

ocoláș² (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocoláșe

ocoláș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocoláși

ocoláș (ocol mic) s. n., pl. ocoláșe

OCOLÁȘ ~i m. ist. Conducător administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~aș

ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).

ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova).

ocoláș m. (d. ocol și suf. ung. aș). Vechĭ. Suprefect.

OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.

OCOLAȘU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolașu Mare. Alt.: 1.712 m.