Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ocola╚Ö

OCOL├ü╚ś, (1) ocola╚Öe, s. n., (2) ocola╚Öi, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (├Änv.) Conduc─âtorul administrativ al unui ocol (6). ÔÇô Ocol + suf. -a╚Ö.
OCOL├ü╚ś, (1) ocola╚Öe, s. n., (2) ocola╚Öi, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (├Änv.) Conduc─âtorul administrativ al unui ocol (6). ÔÇô Ocol + suf. -a╚Ö.
OCOL├ü╚ś1, ocola╚Öi s. m. (Ie╚Öit din uz) C─âpetenia, conduc─âtorul administrativ al unui ocol (6). Nu se satur─â iadul De str├«ns ispravnici, ocola╚Öi, Popi, vornici ╚Öi v─ât─âmani. TEODORESCU, P. P. 168.
OCOL├ü╚ś 2, ocola╚Öe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. Pepelea a r─âdicat un ocola╚Ö numai de frunzi╚Ö. SBIERA, P. 1. Am un ocola╚Ö plin de miei albi (Din╚Ťii ╚Öi gura). ╚śEZ. IV 106.
ocoláș1 (conducător al unui ocol) (înv.) s. m., pl. ocoláși
ocoláș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocoláșe
ocoláș (conducător al unui ocol) s. m., pl. ocoláși
ocoláș (ocol mic) s. n., pl. ocoláșe
OCOL├ü╚ś ~i m. ist. Conduc─âtor administrativ al unui ocol. /ocol + suf. ~a╚Ö
ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă).
ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova).
ocol├í╚Ö m. (d. ocol ╚Öi suf. ung. a╚Ö). Vech─ş. Suprefect.
OCOLA╚śU MARE, v├órf ├«n masivul Ceahl─âu, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezint─â pere╚Ťi abrup╚Ťi, sub forma unor coloane.
OCOLA╚śU MIC, v├órf ├«n masivul Ceahl─âu, la SE de vf. Ocola╚Öu Mare. Alt.: 1.712 m.

Ocolaș dex online | sinonim

Ocolaș definitie

Intrare: ocolaș (persoană; -i)
ocolaș persoană; -i substantiv masculin
Intrare: ocolaș (dim.; -e)
ocolaș dim.; -e substantiv neutru