Definiția cu ID-ul 504073:
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire.
Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233),
cf. oteț. –
Sec. XVI,
înv., ca și toate
der. –
Der. ocinaș,
s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina,
vb. (a moșteni); ocinătoare,
s. f. (
înv., teren); ocinător,
s. m. (
înv., proprietar).
Ocină dex online | sinonim
Ocină definitie