OCHÉT, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II4). [Var.: ochéț, ochéte s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHÉTE s. m. v. ochet.

OCHÉȚ s. m. v. ochet.

OCHÉTE s. m. v. ocheț.

OCHÉȚ, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II 4). [Var.: ochéte s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHÉTE, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură anume făcută într-o pînză de navă, într-o foaie de cort etc., înlocuind tivitura găurii, și prin care se poate introduce sau lega o frînghie subțire. ♦ (Regional) Ochi¹ (II 4). își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299.

ochét (inel întăritor) s. m., pl. ochéți

ochéț/ochéte (laț, ochi de geam, bulboană) (reg.) s. m., pl. ochéți

ochéte (tehn.) s. m., pl. ochéți

ochéț/ochéte (laț; ochi de geam, bulboană) s. m., pl. ochéți

ochéț (nav.) s. m., pl. ochéți

OCHÉȚ s. v. laț, ochi.

OCHÉȚ ~i m. Inel metalic fixat pe marginea unei găuri făcute într-o foaie de cort, într-o pânză de navă etc. pentru a nu se destrăma. [Var. ochețe] /ochi + suf. ~eț

ocheț s. v. LAȚ. OCHI.

ocheți s. m. pl. (intl.) ochelari.