OCHENÍȚĂ, ochenițe, s. f. (Iht.) Diminutiv al lui ocheană. – Ocheană + suf. -iță.

OCHENÍȚĂ, ochenițe, s. f. (Iht.; reg.) Diminutiv al lui ocheană. – Ocheană + suf. -iță.

OCHENÍȚĂ, ochenițe, s. f. (Iht.) Diminutiv al lui ocheană². Aici prinzi zece ori douăzeci de ochenițe. SADOVEANU, Î. A. 40.

ocheníță s. f., g.-d. art. ocheníței; pl. ocheníțe

ocheníță s. f., g.-d. art. ocheníței; pl. ocheníțe

OCHENÍȚĂ s. v. babușcă, ocheană, roșioară.

ocheniță s. v. BABUȘCĂ. OCHEANĂ. ROȘIOARĂ.