OCHEÁN, ocheane, s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pămîntului, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. V. lunetă, telescop, binoclu. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Rodișevo. SADOVEANU, O. VII 21. Relieful lunei văzut prin ocheanele proaste. ARDELEANU, D. 9. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie. BOLLIAC, O. 214. – Variantă: (învechit și popular) ocheánă (VISSARION, B. 312, EMINESCU, N. 66, ALECSANDRI, P. P. 108) s. f.