OCEANOGRÁF, -Ă, oceanografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în oceanografie. – Din fr. océanographe.

OCEANOGRÁF, -Ă, oceanografi, -e, s. m. și f. Specialist în oceanografie. – Din fr. océanographe.

oceanográf (-cea-no-graf) s. m., pl. oceanográfi

oceanográfă (rar) (-cea-no-gra-) s. f., g.-d. art. oceanográfei; pl. oceanográfe

oceanográf s. m. (sil. -cea-, -graf), pl. oceanográfi

oceanográfă s. f. (sil. -cea-, -gra-), g.-d. art. oceanográfei; pl. oceanográfe

OCEANOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în oceanografie. [< fr. océanographe].

OCEANOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în oceanografie. (< fr. océanographe)

OCEANO- „ocean, mare”. ◊ gr. okeanos „ocean” > fr. océano-, engl. id. > rom. oceano-. □ ~drom (v. -drom), adj., (despre specii acvatice) care migrează numai în inferiorul mediului marin; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în apa oceanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în oceanografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din mări și oceane. 2. Disciplină care tratează despre influența mediului marin asupra florei și faunei de la diferite adîncimi; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în oceanologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul oceanului planetar.