OBSERVÁ, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi.4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76. Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. ♦ A exprima, a face o observație, a constata. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. ♦ A atrage atenția, a face observație. Fie-mi iertat. a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.2. A cerceta, a privi, a scruta, a examina cu atenție, de aproape. Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. ♦ Refl. A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. 3. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. 4. (Rar, cu privire la legi, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi.

observá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsérvă

observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. și pl. obsérvă

OBSERVÁ vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaște. 8. v. semnala.

OBSERVÁ vb. v. respecta, ține.

OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].

OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

observá (obsérv, át), vb. – 1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer. – Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut).

A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare

observà v. 1. a cerceta cu îngrijire lucruri fizice sau morale: a observa astrele; 2. a se conforma cu prescripțiunea unei legi sau regule; 3. a băga de seamă.

*obsérv, a -á v. tr. (lat. ob-servare. V. con-serv, sărbez). Împlinesc o lege, o regulă, mă conformez legiĭ, reguleĭ: a observa legea. Mă uĭt cu atențiune, studiez: a observa cursu stelelor. Spionez: dușmaniĭ te observă. Ĭaŭ sama, prind cu atențiunea: păzitoru observase că cineva se apropie. V. refl. Bag de samă, îs atent la ceĭa ce fac: acest om se observă mult în societate. Mă spionez, mă supraveghez reciproc: cele doŭă armate se observaŭ.

observa vb. v. RESPECTA. ȚINE.

OBSERVA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 2. a constata, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a supraveghea, a urmări. (Îi ~ toate mișcările.) 4. a iscodi, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. a vedea, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont ?) 7. a (se) cunoaște, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ că a trecut pe aici.) 8. a nota, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)