Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru obscuritate

OBSCURIT├üTE, obscurit─â╚Ťi, s. f. 1. Lips─â de lumin─â; ├«ntuneric, ├«ntunecime. 2. Fig. Lips─â de claritate (├«n idei, ├«n stil etc.); nel─âmurire, confuzie. 3. Fig. Lips─â de renume, de vaz─â, de faim─â etc.; mediocritate. ÔÇô Din fr. obscurit├ę, lat. obscuritas, -atis.
OBSCURIT├üTE, obscurit─â╚Ťi, s. f. 1. Lips─â de lumin─â; ├«ntuneric, ├«ntunecime. 2. Fig. Lips─â de claritate (├«n idei, ├«n stil etc.); nel─âmurire, confuzie. 3. Fig. Lips─â de renume, de vaz─â, de faim─â etc.; mediocritate. ÔÇô Din fr. obscurit├ę, lat. obscuritas, -atis.
OBSCURIT├üTE, obscurit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Äntuneric, ├«ntunecime. Stoluri mici treceau prin obscuritatea ├«nser─ârii. SADOVEANU, O. I 410. Lampa... l─âsa restul od─âi╚Ťei ├«ntr-o obscuritate ├«n care ╚Öi oamenii p─âreau siluete de umbre. REBREANU, R. I 65. ÔŚŐ Fig. M-a dojenit pentru, obscuritatea ╚Öi tr├«nd─âvia ├«n care ├«mi duc via╚Ťa. GALACTION, O. I 26. 2. Fig. Lips─â de claritate. Obscuritatea unei fraze.
obscurit├íte s. f., g.-d. art. obscuritß║»╚Ťii; pl. obscuritß║»╚Ťi
obscurit├íte s. f., g.-d. art. obscurit─â╚Ťii; pl. obscurit─â╚Ťi
OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. confuzie.
OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.
Obscuritate Ôëá claritate, lumin─â, str─âlucire
OBSCURIT├üTE s.f. 1. ├Äntuneric, ├«ntunecime. ÔÖŽ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condi╚Ťie, situa╚Ťie obscur─â, lips─â de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurit├ę].
OBSCURIT├üTE s. f. 1. lips─â de lumin─â; ├«ntuneric, ├«ntunecime. 2. (fig.) lips─â de claritate; confuzie. 3. (fig.) condi╚Ťie, situa╚Ťie obscur─â. ÔŚŐ mediocritate. (< fr. obscurit├ę, lat. obscuritas)
OBSCURIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter obscur; ├«ntuneric. 2) Lips─â de inteligibilitate. 3) Stare obscur─â. /<fr. obscurit├ę, lat. obscuritas, ~atis
obscuritate f. 1. întunecime; 2. starea unei persoane obscure: a trăi în obscuritate.
*obscurit├íte f. (lat. obsc├║ritas, -├ítis). ├Äntuneric, ├«ntunecime: obscuritatea nop╚Ťi─ş. Fig. Starea omulu─ş retras de lume: a tr─âi ├«n obscuritate. Lips─â de claritate: obscuritatea vorbiri─ş cu─şva.
obscuritate s. v. MEDIOCRITATE.
OBSCURITATE s. 1. bezn─â, ├«ntunecare, ├«ntunecime, ├«ntuneric, negur─â, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureal─â, (Transilv.) ╚Öutic, (├«nv.) ├«ntunec, ├«ntunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nep─âtruns.) 2. ├«ntunecime, ├«ntuneric, umbr─â. (~ nop╚Ťii se ├«ntinde peste natur─â.) 3. confuzie, imprecizie, neclaritate, nel─âmurire, neprecizie, (fig.) nebulozitate. (~ ├«n exprimare.)

Obscuritate dex online | sinonim

Obscuritate definitie

Intrare: obscuritate
obscuritate substantiv feminin