OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Întuneric, întunecime. Stoluri mici treceau prin obscuritatea înserării. SADOVEANU, O. I 410. Lampa... lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. REBREANU, R. I 65. ◊ Fig. M-a dojenit pentru, obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26. 2. Fig. Lipsă de claritate. Obscuritatea unei fraze.

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscuritắții; pl. obscuritắți

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscurității; pl. obscurități

OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. confuzie.

OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.

Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire

OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiție, situație obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].

OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiție, situație obscură. ◊ mediocritate. (< fr. obscurité, lat. obscuritas)

OBSCURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter obscur; întuneric. 2) Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură. /<fr. obscurité, lat. obscuritas, ~atis

obscuritate f. 1. întunecime; 2. starea unei persoane obscure: a trăi în obscuritate.

*obscuritáte f. (lat. obscúritas, -átis). Întuneric, întunecime: obscuritatea nopțiĭ. Fig. Starea omuluĭ retras de lume: a trăi în obscuritate. Lipsă de claritate: obscuritatea vorbiriĭ cuĭva.

obscuritate s. v. MEDIOCRITATE.

OBSCURITATE s. 1. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întunecime, întuneric, umbră. (~ nopții se întinde peste natură.) 3. confuzie, imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)