Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
11 definiții pentru obrăznicătură
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Familiar) Ființă obraznică.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
obrăznicătúră (o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
obrăznicătúră s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBRĂZNICĂTÚRĂ ~i f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. ~ătură
- sursa: NODEX 2002
- permalink
obrăznicătúră f., pl. ĭ. Fam. Copil obraznic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
OBRĂZNICĂTURĂ s. obraznic.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
obrăznicătură s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Obrăznicătură dex online | sinonim
Obrăznicătură definitie
Intrare: obrăznicătură
obrăznicătură substantiv feminin
- silabisire: -brăz-
