obrăznicătură definitie

11 definiții pentru obrăznicătură

OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.
OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Familiar) Ființă obraznică.
obrăznicătúră (o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
obrăznicătúră s. f. (sil. -brăz-), g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)
OBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.
OBRĂZNICĂTÚRĂ ~i f. fam. Persoană obraznică (mai ales copil). [Sil. -brăz-] /ob-raznic + suf. ~ătură
obrăznicătúră f., pl. ĭ. Fam. Copil obraznic.
OBRĂZNICĂTURĂ s. obraznic.
obrăznicătu s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

obrăznicătură dex

Intrare: obrăznicătură
obrăznicătură substantiv feminin
  • silabisire: -brăz-