Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 266209:

obrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrinteáscă

Obrintire dex online | sinonim

Obrintire definitie