Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru obrezuit

OBREZUÍ vb. v. circumcide.
OBREZUÍT adj. v. circumcis.
obrezuí (-uésc, -ít), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.
obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).
obrezui vb. v. CIRCUMCIDE.
obrezuit adj. v. CIRCUMCIS.
obrezuí, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzuí vb. IV] – Din sl. obreazovati.

Obrezuit dex online | sinonim

Obrezuit definitie

Intrare: obrezui
obrezui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: obrezuit
obrezuit