Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
OBREZUÍ vb. v. circumcide.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBREZUÍT adj. v. circumcis.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
obrezuí (-uésc, -ít), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
obrezui vb. v. CIRCUMCIDE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
obrezuit adj. v. CIRCUMCIS.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
obrezuí, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzuí vb. IV] – Din sl. obreazovati.
- sursa: D.Religios 1994
- permalink
obrezuit definitie
obrezuit dex
Intrare: obrezui
obrezui
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a
Intrare: obrezuit
obrezuit