Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 803373:

obroc n. 1. baniță: obroc de ovăz; fig. a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul; 2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].

Oboroc dex online | sinonim

Oboroc definitie