Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1012537:

OBLEȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (reg.) țușcov.

ObleÈ› dex online | sinonim

ObleÈ› definitie

Creare CV Creare CV