Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru obiectivizare

OBIECTIVIZ├ü, pers. 3 obiectivizeaz─â, vb. I. Refl. (Rar) A c─âp─âta un caracter obiectiv. ÔÇô Obiectiv + suf. -iza.
OBIECTIVIZ├üRE, obiectiviz─âri, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ÔÇô V. obiectiviza.
OBIECTIVIZ├ü, pers. 3 obiectivizeaz─â, vb. I. Refl. (Rar) A c─âp─âta un caracter obiectiv. ÔÇô Obiectiv + suf. -iza.
OBIECTIVIZ├üRE, obiectiviz─âri, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ÔÇô V. obiectiviza.
OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A căpăta un caracter obiectiv.
OBIECTIVIZ├üRE, obiectiviz─âri, s. f. (Neobi╚Önuit) Faptul de a se obiectiviza. Mediul ╚Ť─âr─ânesc... prin caracterele suflete╚Öti pe care le provoac─â, produce, fire╚Öte, ╚Öi aici efecte contrarii ╚Öi ├«n loc de a provoca o subiectivizare psihic─â, produce o obiectivizare psihic─â. GHEREA, ST. CR. III 365.
obiectivizá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivizeáză
obiectivizáre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizắrii; pl. obiectivizắri
obiectivizá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 3 sg. și pl. obiectivizeáză
obiectivizáre s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. art. obiectivizării; pl. obiectivizări
OBIECTIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. [P.i. 3 -zează. / < obiectiv + -iza].
OBIECTIVIZ├üRE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ÔÖŽ Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoa╚Öterea caracterului de realitate exterioar─â a lumii. [< obiectiviza].
OBIECTIVIZÁ vb. refl. a se obiectiva (II). (< engl. obiectivize)
A SE OBIECTIVIZÁ pers.3 se ~eáză intranz. rar A căpăta un caracter obiectiv. /obiectiv + suf. ~iza

Obiectivizare dex online | sinonim

Obiectivizare definitie

Intrare: obiectiviza
obiectiviza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -biec-; mf. ob-
Intrare: obiectivizare
obiectivizare