Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru obicei

OBIC├ëI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individual─â c├ó╚Ötigat─â prin repetarea frecvent─â ╚Öi ├«ndelungat─â a aceleia╚Öi ac╚Ťiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obi╚Önuin╚Ť─â, ├«nv─â╚Ť. ÔŚŐ Loc. adv. De obicei = de regul─â, ├«n mod obi╚Önuit, ├«n genere. ÔŚŐ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obi╚Önui. 2. (Sociol.) Mod tradi╚Ťional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social; datin─â, tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â, uz, r├ónduial─â. 3. (├Änv.) Lege nescris─â, drept sau obliga╚Ťie statornicite prin tradi╚Ťie. 4. (Jur.) Cutum─â. ÔŚŐ Obiceiul p─âm├óntului = denumire specific─â dat─â cutumei ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne ├«n Evul Mediu. [PI. ╚Öi: obiceie] ÔÇô Din bg. obi─Źaj.
OBIC├ëI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individual─â c├ó╚Ötigat─â prin repetarea frecvent─â a aceleia╚Öi ac╚Ťiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obi╚Önuin╚Ť─â, ├«nv─â╚Ť. ÔŚŐ Loc. adv. De obicei = de regul─â, ├«n mod obi╚Önuit, ├«n genere. ÔŚŐ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obi╚Önui. 2. Deprindere consacrat─â; mod de a se purta, de a se ├«mbr─âca, r├ónduial─â, uz etc. comune unui popor sau unei comunit─â╚Ťi omene╚Öti; datin─â, tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â, uz, r├ónduial─â. 3. (├Änv.) Lege nescris─â, drept sau obliga╚Ťie statornicite prin tradi╚Ťie; cutum─â. ÔŚŐ Obiceiul p─âm├óntului = denumire specific─â dat─â cutumei ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti ├«n timpul or├ónduirii feudale. [Pl. ╚Öi: obiceie] ÔÇô Din bg. obi─Źaj.
OBIC├ëI, obiceiuri ╚Öi (rar) obiceie, s. n. 1. Deprindere c├«╚Ötigat─â prin repetarea deas─â a aceleia╚Öi ac╚Ťiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obi╚Önuin╚Ť─â, ├«nv─â╚Ť. Obiceiul s─â stau de vorb─â cu s─âtenii b─âtr├«ni ├«l am de copil. SADOVEANU, O. VII 242. ├Ämpotriva obiceiului s─âu, L─âpu╚Öneanul... era ├«mbr─âcat cu toat─â pompa domneasc─â. NEGRUZZI, S. I 148. Loc. adv. De obicei = de regul─â, ├«n mod obi╚Önuit, de cele mai multe ori, ├«n genere. Ie╚Öise mai cur├«nd ca de obicei, ca s─â asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, D. P. 45. Titu Herdelea g─âsi pe Ro╚Öu mai ursuz ca de obicei. REBREANU, R. I 299. Lumea se aduna ca de obicei pe cheu la sosirea vaporului. BART, E. 317. L├«ng─â leag─ân c├«ntul Mamei de obicei e trist. CO╚śBUC, P. I 265. ÔŚŐ Expr. A avea obicei sau obiceiul (sau de obicei) = a obi╚Önui. ╚śtiind c─â ├«mp─âratul are obicei a bea ├«n toat─â sara o cup─â de lapte dulce, i-a preg─âtit acum una. CREANG─é, P. 97. Nu mai am de obicei Ca-n zilele acele S─â m─â ├«mb─ât ╚Öi de sc├«ntei Din stele. EMINESCU, O. I 187. Sfarm─â-Piatr─â. avea obicei, c├«nd se punea la mas─â, s─â ├«nghit─â mai ├«nt├«i ╚Öepte-opt bolovani. NEGRUZZI, S. I 246. 2. R├«nduial─â, deprindere consacrat─â; uz, fel, chip de a se purta, de a se ├«mbr─âca etc., comune unui popor sau unei comunit─â╚Ťi omene╚Öti; datin─â. Prea v-a╚Ťi b─âtut joc de limb─â, de str─âbuni ╚Öi obicei. EMINESCU, O. I 151. Vede c─â ├«i aduc dulce╚Ťi. ÔÇô O, ce bun obicei! NEGRUZZI, S. I 70. ├«ndat─â dup─â aceea, pre obiceiul r─âzboiului, centr─â ca cetatea s─â se predea. B─éLCESCU, O. II 113. C├«te bordeie, atitea obiceie. 3. (├Änvechit) Lege nescris─â, drept statornicit prin tradi╚Ťie. Osta╚Öii aveau multe privilegii sau obiceie, dup─â cum se zicea p-atunci. B─éLCESCU, O. I 17. Belea ochi ╚Öi c─âsca gura Ca s─â vaz─â cr─ângi uscate De propietar iertate, Fiind verzile oprite C-obiceiuri legiuite. PANN, P. V. I 89. Obiceiul p─âm├«ntului v. p─âm├«nt.
obic├ęi s. n., pl. obic├ęiuri
de obic├ęi loc. adv.
obic├ęi s. n., pl. obic├ęiuri
OBIC├ëI s. 1. v. fire. 2. deprindere, obi╚Önuin╚Ť─â, (livr.) habitudine, (├«nv. ╚Öi pop.) n─ârav, (pop.) ├«nv─â╚Ť, treab─â, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, (prin Olt.) s─âba╚Ö, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtur─â, obicin─â. (Conform ~ ului a plecat la plimbare.) 3. v. tabiet. 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. datin─â. 6. v. cutum─â. 7. v. uzan╚Ť─â.
OBICÉI s. v. bir, dare, impozit.
obic├ęi (obic├ęiuri), s. n. ÔÇô 1. Uz, practic─â, stil. ÔÇô 2. (├Änv.) Tradi╚Ťie, obiceiul p─âm├«ntului. ÔÇô 3. (├Änv.) Privilegiu. ÔÇô 4. (├Änv.) Contribu╚Ťie, impozit. ÔÇô Var. ob(l)icer(iu). Sl. oby─Źaj, din u─Źiti ÔÇ×a ├«nv─â╚ŤaÔÇŁ, cf. ucenic, n─âuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. obi─Źaj. Var., rare, arat─â o ├«ncruci╚Öare cu oblici (Tiktin). ÔÇô Der. obiceinic, adj. (├«nv., uzual, de stil); obicin─â, s. f. (├«nv., obicei), din sl. oby─Źinu ÔÇ×obi╚ÖnuitÔÇŁ, sec. XVII; obicinui (azi redus la obi╚Önui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (├«nv., obi╚Önuit, uzual); obicinuin╚Ť─â (var. modern─â obi╚Önuin╚Ť─â), s. f. (obicei, uz, uzan╚Ť─â; familiaritate); obicinuit (var. obi╚Önuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (├«nv., obi╚Önuit); neobi╚Önuit, adj. (insolit); desobi╚Önui, vb. (a se dezv─â╚Ťa).
OBIC├ëI obiceiuri n. 1) ├Änsu╚Öire dob├óndit─â cu timpul prin practic─â ╚Öi devenit─â tr─âs─âtur─â caracteristic─â; obi╚Önuin╚Ť─â; deprindere. ÔŚŐ A avea obicei (sau obiceiul) a obi╚Önui. 2) Lege nescris─â, consfin╚Ťit─â de tradi╚Ťie, care este proprie unui popor sau unei comunit─â╚Ťi de oameni; datin─â; cutum─â. ÔŚŐ C├óte bordeie, at├ótea obiceie fiecare cu tradi╚Ťiile sale. De obicei ├«n mod obi╚Önuit; de regul─â. Ca de obicei ca ├«ntotdeauna. /
obiceiu n. 1. deprindere: obiceiu str─âbun; 2. (mai ales la pl.) deprinderi contractate din apuc─âturi, ├«n viea╚Ť─â: obiceiuri copil─âre╚Öti; 3. legi tradi╚Ťionale sau nescrise, drept stabilit de uz ╚Öi av├ónd putere de lege: obiceiul p─âm├óntului a durat la noi p├ón─â la Condicile lui Caragea ╚Öi Calimah (1817). [Slav. OBY─îA─Č].
obic├ę─ş n., pl. ─şur─ş ╚Öi ma─ş rar e─şe (vsl. oby─Źa─ş, [bg. s├«rb. obi─Źa─ş] d. uciti-u─Źon, ├«l ├«nv─â╚Ť pe altu. V. obi╚Önu─şesc, n─âuc, ucenic). Abitudine, uz, datin─â, deprindere, modu ├«n care fac─ş un lucru pe care-l fac─ş des: fie-care ╚Ťar─â are obice─şurile e─ş, e un vech─ş obice─ş de a se pune mor╚Ťilor un ban ├«n m├«n─â, Rom├óni─ş a┼ş obice─ş s─â joace hora, acest copil are obice─ş s─â fure (sa┼ş: obice─şu de a fura), lupu are obice─ş s─â ucid─â ma─ş multe o─ş de c├«t poate m├«nca, obice─şurile ur├«te se numesc ÔÇ×n─âravur─şÔÇŁ. Obice─şu p─âm├«ntulu─ş, dreptu consuetudinar, leg─ş tradi╚Ťionale dup─â care se conduce un popor: obice─şu p─âm├«ntulu─ş a durat ├«n Moldova p├«n─â la Condica lu─ş Calimah, ╚Öi ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â p├«n─â la Condica lu─ş Caragea (1817). Prov. C├«te borde─şe at├«tea obice─şe, fie-care om sa┼ş loc are obice─şurile lu─ş. De obice─ş, de ordinar, de cele ma─ş multe or─ş. Ca de obice─ş, dup─â obice─ş, ca ma─ş tot-de-a-una, conform obice─şulu─ş. V. namaz.
obicei s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.
OBICEI s. 1. apuc─âtur─â, deprindere, fire, n─ârav, obi╚Önuin╚Ť─â, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 2. deprindere, obi╚Önuin╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) n─ârav, (pop.) ├«nv─â╚Ť, treab─â, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, (prin Olt.) s─âba╚Ö, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtur─â, obicin─â. (Conform ~ a plecat la plimbare.) 3. (mai ales la pl.) apuc─âtur─â, deprindere, obi╚Önuin╚Ť─â, tabiet, (├«nv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 4. (la pl.) apuc─âtur─â, comportament, comportare, conduit─â, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), n─âravuri (pl.), purtare, (pop.) mod─â, (╚Üransilv.) pont, (├«nv.) duh, (turcism ├«nv.) tal├«m. (Ce s├«nt ~urile astea?) 5. datin─â, fel, r├«nduial─â, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├«nd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├«nd─â, (╚Üransilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adet. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├«ni.) 6. (JUR.) consuetudine, cutum─â, datin─â, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â. (Practic─â consacrat─â prin ~.) 7. regul─â, r├«nduial─â, tipic, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv.) ╚Öart. (Care e ~ ├«n aceste ├«mprejur─âri?)
OBICEI. Subst. Obicei, obi╚Önuin╚Ť─â, obicinuin╚Ť─â (├«nv.), deprindere, habitudine (livr.), consuetudine; ├«nv─â╚Ť, ├«nv─â╚Ť─âtur─â; apuc─âtur─â (fig.), a doua natur─â, n─ârav, n─âr─âveal─â (pop.), n─âr─âvire (pop.), n─âr─âvie (reg.), z─âcon (reg.); tabiet, cusur, viciu, patim─â, manie. Datin─â, tradi╚Ťie, tradi╚Ťiune (├«nv.), cutum─â, obiceiul locului (p─âm├«ntului), lege nescris─â. Moravuri, bunele moravuri. Ritual, rit, cult, ceremonie, ceremonial, canon, protocol. Ordine, norm─â, regul─â, tipic, uz, uzaj, uzan╚Ť─â, r├«nduial─â, r├«nduire, or├«nduial─â, conven╚Ťie, convenien╚Ť─â. Adaptare, adapta╚Ťie, acomodare, familiarizare, aclimatizare, naturalizare; domesticire, ├«mbl├«nzire, dresare, dresur─â, dresaj. Rutin─â, practic─â, conservatorism, conservatism, anchilozare (fig.), formalism; conformism, tradi╚Ťionalism, conven╚Ťionalism, canonicitate. Regul─â general─â, drum b─âtut (fig.); loc comun. Tradi╚Ťionalist, conservator, rutinar, tipicar, maniac. Adj. Obi╚Önuit, uzual, uzitat, familiar, curent, comun, frecvent, cotidian. Tradi╚Ťional, tradi╚Ťionalist, consuetudinar, cutumiar; ├«nvechit, ruginit (fig.), rutinar, stereotip. Conven╚Ťional, conven╚Ťionalist, protocolar, canonic, canonial (rar), ritual, ritualic (rar). Stabil, fix, imuabil, neschimbat, invariabil; consacrat, prestabilit, fixat. ├Äncet─â╚Ťenit, ├«nr─âd─âcinat; aclimatizat, naturalizat, domesticit, ├«mbl├«nzit, dresat. Obi╚Önuit, deprins, ├«nv─â╚Ťat, familiarizat, cu tabieturi, n─âr─âvit (pop). Maniac, maniacal. Vb. A avea obicei (obiceiul, de obicei), a fi obi╚Önuit, a avea obi╚Önuin╚Ť─â, a obi╚Önui, a-╚Öi face un obicei; a-╚Öi face tabietul. A se obi╚Önui, a se deprinde, a se familiariza, a se ├«nv─â╚Ťa, a c─âp─âta un obicei, a fi ├«nv─â╚Ťat ca m├«╚Ťa la lapte, a se adapta, a se aclimatiza, a se naturaliza, a se acomoda, a se conforma. A prinde r─âd─âcini, a deveni regul─â, a intra ├«n uz. A se ├«mp─âm├«nteni, a se ├«ncet─â╚Ťeni, a se fixa, a se prestabili. A obi╚Önui, a deprinde pe cinev├ó cu..., a ├«nv─â╚Ťa; a adapta, a acomoda, a aclimatiza; a domestici, a ├«mbl├«nzi, a dresa. Adv. ├Än mod obi╚Önuit, de obicei, de regul─â; dup─â datin─â, conform tradi╚Ťiei; dup─â tipic; din obi╚Önuin╚Ť─â, potrivit obiceiului. V. comportare, ├«nv─â╚Ťare, lege.

Obicei dex online | sinonim

Obicei definitie

Intrare: obicei (pl. -e)
obicei pl. -e
Intrare: obicei (pl. -uri)
obicei pl. -uri substantiv neutru