OBIĂLĂ2, obiele, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Bucată de pînză sau de postav cu care țăranii își înfășoară laba piciorului pentru a le ține de cald în încălțăminte, înlocuind ciorapul. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. 2. Zdreanță, cîrpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențăros. (Cu pronunțare regională) Care de care mai chipeș și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. – Pronunțat: -bia-.