Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ob╚Öte

deóbște sv vz obște
├ôB╚śTE, ob╚Öti, s. f. 1. (├Änv. ╚Öi pop.) Colectivitate, comunitate, popula╚Ťie, popor; p. ext. mas─â mare de oameni, gloat─â, mul╚Ťime; ob╚Ötime. ÔŚŐ De ob╚Öte = a) loc. adj. care prive╚Öte sau intereseaz─â pe to╚Ťi, care apar╚Ťine tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. ├«mpreun─â, f─âr─â excep╚Ťie, deopotriv─â; c) loc. adv. ├«n mod obi╚Önuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (├Änv.) Spec. Comunitate a c─âlug─ârilor de la o m─ân─âstire; p. ext. chinovie. 3. (├Änv.) Ob╚Öteasc─â adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Form─â de organizare social─â specific─â or├ónduirii feudale, care face leg─âtura ├«ntre aceasta ╚Öi or├ónduirile anterioare ╚Öi care se caracterizeaz─â prin munca ├«n comun ╚Öi prin ├«mbinarea propriet─â╚Ťii private cu cea colectiv─â. ÔÖŽ Asocia╚Ťie, ├«ntov─âr─â╚Öire. [Var.: ├│b╚Ötie s. f.] ÔÇô Din sl. ob─ş┼ítije.
├ôB╚śTE, ob╚Öti, s. f. 1. (├Änv. ╚Öi pop.) Colectivitate, comunitate, popula╚Ťie, popor; p. ext. mas─â mare de oameni, gloat─â, mul╚Ťime; ob╚Ötime. ÔŚŐ De ob╚Öte = a) loc. adj. care prive╚Öte sau intereseaz─â pe to╚Ťi, care apar╚Ťine tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. ├«mpreun─â, f─âr─â excep╚Ťie, deopotriv─â; c) loc. adv. ├«n mod obi╚Önuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (├Änv.) Spec. Comunitate a c─âlug─ârilor de la o m─ân─âstire; p. ext. chinovie. 3. (├Änv.) Ob╚Öteasc─â adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Form─â de organizare social─â specific─â or├ónduirii feudale, care face leg─âtura ├«ntre aceasta ╚Öi or├ónduirile anterioare ╚Öi care se caracterizeaz─â prin munca ├«n comun ╚Öi prin ├«mbinarea propriet─â╚Ťii private cu cea colectiv─â. ÔÖŽ Asocia╚Ťie, ├«ntov─âr─â╚Öire. [Var.: ├│b╚Ötie s. f.] ÔÇô Din sl. ob─ę┼ítije.
├ôB╚śTE, ob╚Öti, s. f. (├Änvechit ╚Öi popular) 1. Colectivitate, comunitate de oameni, mul╚Ťime; popor. Numai.. aduc├«nd toat─â ob╚Ötea la lumin─â ╚Öi bun─âstare, facem lucru bun ╚Öi durabil. SADOVEANU, P. 55. Mii ╚Öi milioane. ├«ntocmesc ob╚Ötea de r├«nd a rom├«nimii. ODOBESCU, S. III 546. Dac─â ob╚Ötea ar p─âtimi, ar fi vai de cei boga╚Ťi. GORJAN, H. II 94. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De ob╚Öte = comun, general, public. Totu╚Öi, aveau... grij─â pentru p├«nea cea de ob╚Öte. SADOVEANU, P. M. 254. ÔŚŐ Loc. adv. (├Än) de ob╚Öte = a) ├«mpreun─â, f─âr─â excep╚Ťie, deopotriv─â. Am pus parte la c─âmar─â, ca s-o ├«mp─âr╚Ťim de ob╚Öte. ST─éNOIU, C. I. 84. Ne-am str─âduit s─â ar─ât─âm la to╚Ťi de ob╚Öte. ODOBESCU, S. I 274; b) ├«n mod obi╚Önuit, de obicei. 2. Reprezentan╚Ť─â a poporului, a colectivit─â╚Ťii; adunare, sfat. (Atestat ├«n forma ob╚Ötie) Ob╚Ötia ne-a trimis pre noi s─â-╚Ťi spunem c─â norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S.139. 3. Form─â primitiv─â de uniune economic─â agricol─â ├«n care ╚Ť─âranii dintr-un sat st─âp├«neau ╚Öi munceau ├«n comun p─âm├«ntul, dar ├«╚Öi men╚Ťineau proprietatea privat─â asupra celorlalte mijloace de produc╚Ťie precum ╚Öi ├«nsu╚Öirea individual─â a produselor. ÔÇô Variant─â: ├│b╚Ötie (GALACTION, O. I 278, C. PETRESCU, ├Ä. II 208, ALECSANDRI, P. I 32) s. f.
óbște (înv., pop.) s. f., g.-d. art. óbștii; pl. obști
de óbște loc. adv.
óbște s. f., g.-d. art. óbștii; pl. obști
├ôB╚śTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) ob╚Öte s─âteasc─â = ob╚Öte teritorial─â, ob╚Öte vicinal─â; ob╚Öte teritorial─â v. ob╚Öte s─âteasc─â; ob╚Öte vicinal─â v. ob╚Öte s─âteasc─â.
├ôB╚śTE s. v. adunare, chinovie, colectivitate, mas─â, mul╚Ťime, norod, popor, sfat, ╚Ťar─â.
├│b╚Öte (├│b╚Öti), s. f. ÔÇô 1. Comunitate, colectivitate, public. ÔÇô 2. Asocia╚Ťie, cooperativ─â, dev─âlm─â╚Öie. ÔÇô Var. ob╚Ötie. Sl. obi┼íti ÔÇ×colectivitateÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl. obi┼ítije ÔÇ×comunitateÔÇŁ, bg., sb. ob┼íti. ÔÇô Der. ob╚Ötesc, adj. (comun, public, general); ob╚Öte╚Öte, adv. (├«n comun); ob╚Öti, vb. (a face public, a divulga); ob╚Ötime, s. f. (public); ob(e)╚Ötnic, adj. (public, general), ├«nv., din sl. obe┼ítiniku; ob╚Ötuitor, s. m. (├«nv., participant); ob╚Ötire, s. f. (comunitate; dare ├«n vileag), ├«nv.; obe╚Ötui, vb. (├«nv., a tr─âi ├«n comunitate), din sl. obi┼ítevati; ob╚Ötui, vb. (a participa), ├«nv. ÔÇô Din rom. pare c─â provine mag. hopsa, pl. hops├ík, de unde op╚Öag, s. n. (Trans., b├«rf─â), cf. Dr─âganu, Dacor., VI, 300. Hop╚Öe, s. f. (Trans., ╚Öez─âtoare pentru a lucra l├«na ├«n comun; carne care se m─ân├«nc─â ├«n comun la ╚Ťar─â), pare der. din acela╚Öi cuv├«nt sl. ├«n mod indirect, prin intermediul sl. hops├íba (Dr─âganu, Dacor., III, 720); de aici opsar, s. m. (Mold., m─âcelar, casap care vinde carnea tran╚Öat─â), cf. Tiktin.
├ôB╚śTE ~i f. ├«nv. 1) Colectivitate, comunitate de oameni uni╚Ťi la o anumit─â treapt─â de dezvoltare istoric─â; societate. 2) Reprezentan╚Ť─â a poporului; adunare ob╚Öteasc─â. 3) rar Grup de oameni care ├«╚Öi petrec timpul liber sau merg undeva ├«mpreun─â; companie; societate. 4) Form─â de cooperare economic─â pentru producerea de bunuri agricole. ~ ╚Ť─âr─âneasc─â. ÔŚŐ De ~ comun, public. [G.-D. ob╚Ötii] /<sl. obi┼ítije
ob╚Öte f. 1. mul╚Ťime: toat─â ob╚Ötea cuvioas─â ascult─â c├ónt─ârile OD; 2. popor: erau necontenite jalobele ob╚Ötii NEGR.; ├«nde ob╚Öte, ├«n genere. [Slav. OB─Č╚śTI─ČE, comunitate].
îndeóbște adv. Se scrie și așa îld. în de obște, în general.
├│b╚Öte ╚Öi derivatele, grafie slavoneasc─â ├«ld. op╚Öte, cum pronun╚Ť─â Rom├ónu, care nu admite grupa b╚Ö, bs. Dac─â scriem absolut, respect─âm grafia latin─â. Dar chear Romani─ş pronun╚Ťa┼ş apsolutus ╚Öi scria┼ş absolutus p. c─â e un cuv. compus din ab ╚Öi solutus. ├Än colo, scria┼ş scrips├ş, scrise─ş, de la scr├şbo, scri┼ş.
obște s. v. ADUNARE. CHINOVIE. COLECTIVITATE. MASĂ. MULȚIME. NOROD. POPOR. SFAT. ȚARĂ.
OB╚śTE s. colectivitate, comunitate, societate, (├«nv.) ob╚Ötime. (Opinia ├«ntregii ~.)

Obște dex online | sinonim

Obște definitie

Intrare: obște
obște substantiv feminin
Intrare: obște
obște